*UPDATE: Am uitat o fază amuzantă !! Chiar una din preferatele noastre:
(În ultima săptămână, nimeni nu avea chef să mai facă vreo oră, numai profa de română se tooot chinuia…. dădea cineva doi bani? Nu. Vede ea că nu merge treaba și începe cu nervii. Dădea cineva doi bani? Nuu. Brusc, cineva începe să cânte melodii vechi de genul ” eeee atât de scurtă vara și e plin de flori..lalalaa” și altele. Profa de oprește din tot, se pune cu mâinile încrucișate în fața clasei și așteaptă să terminăm – se abținea umpic să nu zâmbească – . Dădea cineva doi bani? Nuuu. Își dă și ea seama de asta și ne întrerupe concertul cu un “MERG LA DOAMNA DIRECTOARE !” furtunos, luându-și geanta și catalogul și mergând spre ușă. Dă să o deschidă, la care….
Edi: ♫ ♪ ♬ DACĂ PLECI, UȘA NU O MAAAAAAAAI ÎNCHIDEEEEEEEEEEEEEEEEE ♫ ♪ ♬…
Dacă nu mă înșel …(să mă corecteze repede cineva dacă da) …profa n-a închis ușa, s-a plimbat până la capătul holului și s-a întors.
Gata cu adormitul cu cărți în brațe, gata cu testele pregătitoare, gata cu repetatul din culegeri, gata cu coșmarurile, GATAAAAA CU EXAMENUL LA ROMÂNĂ ♥ !!! Când am predat lucrarea, și-am ieșit pe ușă….mamă, de mult n-am mai simțit așa o senzație. Niciodată, de fapt. Parcă un …tanc mi s-a luat de pe creier. Mai am și ăla la mate miercuri și ÎNSFÂRȘIT pot să spun că sunt LIBERĂ și că ÎNSFÂRȘIT e VACANȚĂ. Dar până atunci, mai rezist umpic și profit de ziua asta liberă ca să scriu câte ceva de generală, așa, o listuță cu ce o să-mi lipsească mie cel mai mult și ce a însemnat pentru mine, ce m-a marcat și, evident, ultimele (of…ultimele..) faze amuzante (inspirație nu prea îi, așa că mă străduiesc și eu cum pot):
♥ O să-mi fie foarte, foarte dor de profesorii care i-am avut și ar fi…ideal dacă profii din liceu o să fie așa de dedicați, iubitori și amuzanți ca cei din 29…poate că nu toți ne-au ajuns la suflet, dar cu fiecare în parte am avut momente plăcute… Mie personal, cel mai tare o să-mi fie dor de diriga, de profa de engleză, chimie (dintr-a 8-a), fizică, geogra, istorie și muzică, dar și restul, cu, evident, micile…mica.. excepții..e……
♥ Clasa (câteva detalii neimporante despre istoria băncilor, scaunelor și jaluzelelor): îmi amintesc perfect toate transformările ei din clasa I până anul acesta – mai întâi erau niște bănci ca vai de mama lor, perdele nașpete, o chestie foarte sinistră în orice caz. Poc puciii buciii puuuu, în câteva zile (săptămâni?) deja aveam bănci noi miștoace (parcă prea mari pentru niște copchilași) maro, scaune la fel de maaari și MOI, jaluzele portocaliu cu galben, ceasul care l-am spart ulterior într-a 7-a….apoi, în timp, noi am crescut, bancile au început să se rupă, jaluzelele s-au făcut praf și scaunele erau trimise la Nea Nelu aproape în fiecare zi. În clasa a 7-a, cei de dimineață le-au înlocuit cu unele minuscule, joase (mi-am rupt spatele în ele), cu scaune de lemn pe care îți amorțea fundul într-un hal pe ele…… apoi în clasa a 8-a, a fost pentru prima dată când am zis: Băi, ce super arată clasa! Însfârșit aveam și noi parchet ca oamenii, jaluzele noi, chestii drăguțe pe pereți, dulap nou smecherii deastea. NU MĂ VĂD în alt loc decât în băncuța mea din spate de tot, a doua de la geam…
♥ Nea Nelu, Tanti Aneta – șefii școlii 
). Aneta o să-mi lipsească, cu toate cuvintele ei urâte, cum ne bătea ea, cum ne fugărea, cum ridica mătura nervoasă când îi stăteam în cale, cum ne făcea ea ciocolată caldă…. Nea Nelu, BO$$ – ce glumițe făcea el mereu, cum stătea el sprijinit de calorifer în fiecare zi când intram în școală și dădeam hi5, ce ne repara el toate tâmpeniile care le făceam, cum și-a decorat el cu postere și chestii atelierul și cum se enerva când intram brusc peste el să-l deranjăm când mergeam la tehno….
♥ Curtea școlii: o să-mi lipsească enoooooorm turele de școală, băncuțele printre copăcei, băncuțele luuuuungi din fața școlii, scările de lângă sala de sport….între ore cum mergeam noi pauză de pauză , iarnă, vară, toată ziua la fornetti, și apoi, când s-a desființat, cum mergeam la plăcintă în fiecare pauză mare…..
♥ Celelalte clase: cei de a 8-a, succes la liceu, iar ăștia de a 5-6-7-a..bucurați-vă cât puteți de anii ăștia care-i petreceți în școală.
♥ Și…însfârșit, de colegii mei. Am făcut ATÂTEA lucruri împreună și ne cunoaștem majoritatea de 8 ani, în care am crescut împreună, ca niște frați, și am ajuns să ne cunoaștem atât de bine… după ce terminăm și cu examenul la mate, fac așa un post dedicat fiecăruia în parte :>. Până atunci, să nu uitați niciodată excursiile care le-am făcut, inclusiv cea de la București, de câte ori am mers noi la plajă (și o să mergem), tabăra din clasa I, zilele de naștere, petrecerile acasă la unu sau la altul, revelionul <3, ziua lu Mădălinaaaaaa:)))), toate tâmpeniile făcute în clasă, tradiția noastră de sfârșit de an de la Cetate, orele de dirigenție, cu teatru, ora concursului cu mâncare, Halloween-urile și, evident…banchetul !
♥ Banchetul l-am așteptat aproximativ…doi ani, un an jumătate cam așa. În momentul de față încă nu realizez că a trecut, și, uneori, mă trezesc din nou pe site-uri căutând rochia potrivită…..Ce examene? Ce teze? Ceeeee, pe noi nu ne interesa, noi așteptam cu sufletul la gură seara cea mare, făceam pregătiri, schimb de informații, luni întregi de emoții care s-au scurs în doar câteva ore. Când am ajuns la Dorna, eram foarte debusolată, erau toți înșirați, aranjați, cu flori în mână, așteptând profesorii……nu puteam să cred că întradevăr..se-ntâmplă! După atâta timp în care-mi imaginasem momentul ăla, el se derula chiar sub ochii mei…. Nici nu știam ce să fac mai întâi, eram picată din cer. Dă-i cu poze, dă-i și-așază-te, salută pe toată lumea, profii, colegii, fugi să faci poze cu ei, mergi și la părinți, ….și brusc, începe muzica – uită toată lumea de poze, părinți, profi și în câteva minute eram toți pe ring, destrăbălare ). Cred că am rezistat doar câteva dansuri, mi-am aruncat tocurile sub masă și-am fugit la baie. Ceee machiaj, ce păr, toate erau praf. Conta? Absolut deloc:). A fost o seară genială, toată lumea s-a înțeles cu toată lumea, am dansat împreună, s-au făcut declarații frumoase profesorilor, concursul de miss și mister a fost de un milion de mii de ori mai mișto decât mi l-am imaginat, mâncarea nu a fost cine știe ce dar oricum nu avea nimeni timp de așa ceva, balonașele, fumul, luminile, muzica, atmosfera….peste toate așteptările. Singurul lucru care-l regret e că nu prea mâncasem în ziua aia și nici nu dormisem de emoții, deci eram dpdv al energiei…zero barat, apoi am pierdut timpul cu încrețitul părului (mhm, până la urmă am zis să renunț la creț și cu două ore înainte să plec mi-am băgat capul în dus și am dat jos fixativu ăla nenorocit) și am fost atât de praf și agitată…:)) ah, și trebuia să-mi iau și-un prosop cu mine. În rest, totul super. Nu m-am uitat încă pe filmare, mi-e cam frică și rușine să mă văd ). În orice caz, mi-a plăcut. Dar a trecut ca vântul, nu știu cum a zburat timpul atât de repede….
♥ O să-mi lipsească FOARTE MULT fazele amuzante, pe care tot anul ăsta m-am chinuit să le scriu pe ce apucam, caiete, bilețele, coperți, ca să le trec apoi în carnetul meu, unde au ocupat pagini, și pagini, și pagini întregi…… Astea câteva, din păcate…. sunt ultimele…:
*La pregătire la mate, îi sună lui Bogdan telefonul: “E iubita!”
A doua oră de pregătire, iubită-sa venise la noi în clasă. Îi sună iar telefonul, la care toți…: “E amanta!”
*Costel: Nu vrei să fii mâna mea dreaptă?
Ruxi: E, nu, mâna ta mijlocie…
Noi:…..:|…=))))))))))))))))))))))))))
Ruxi (disperată): NUNUNUNUNU, MÂNA STÂNGĂ am vrut sa spun !!!!!!!!!!!
* Profa de română: Cum se numește opera?
Paul M.: Popa Tanga…?
* Profa de română (după jumătate de oră în care susținea sus și tare că nu a zis nimic din ce am scris eu în fazele amuzante, că CINE LE-A SCRIS a INVENTAT cu NERUȘINARE și că nu i se pare normal să pună cuvinte în gura omului aiurea, așa țipa ea, țipam eu, crăpam de nervi, ea batman batman, până la urmă, face unul din gesturile tipice de pus mâna la urechi “gata lalallalallaa nu vreau să mai aud nimic” merge cu pași cât China în spatele clasei, ridică degetul spre tavan și spune sumbru, plină de evlavie): DUMNEZEU O SĂ-I JUDECE PE TOȚI !
♥ Acestea fiind spuse, închei:
N-o să uit niciodată toate momentele frumoase, cât nici persoanele atât de importante mie alături de care am crescut…. prietenii mei, profesorii mei, a doua mea familie…. acum, fiecare o ia pe drumul său, pe unii îi vom avea tovarăși de călătorie, pe alții traseul îi va depărta. Timpul își va spune oricum cuvântul, căci, de acum, lucrurile se vor schimba, însă nimeni, niciodată nu ne va putea lua ce avem mai de preț în suflet: amintirile. 8 A, te iubesc.
!
Porno și Shutter :X
